De vrei sa-l cauti pe: ''Suprem- Zeu''

De vrei Sa-l cauti pe: ''Suprem-Zeu,

Sa-l cauti,intai, in Neamul tau,

Cinstind pe acei ce te-au nascut,

Apoi pe cei ce te-au crescut,

Apoi pe cei ce-au faurit

O Tara, in care ai gasit

Un loc sub Cer, si-un viitor,

Ca oamenii, atunci cand mor,

Sa stie unde vor pleca,

Cand vor scapa de Lumea rea,

In care au patimit cumplit,

Cinstind un Cer nelegiuit!

Ai grija,dar, ca Cerul tau

Sa nu ascunda nici un rau,

Din cele care aservesc,

Sau, chiar, din cele ce inrobesc

Pe cei ce Cerul il cinstesc!

Mai afla ,chiar, ca monstrii rai

I-au inrobit, de mult, pe-ai tai,

C-un: ''Dumnezeu'' inchipuit,

De ei, in mod nelegiuit,

Caruia i-au deschis si-un Cer,

In care oamenii, cand pier,

Vor zabovi, inspaimantati,

Ca nu pot fi inregistrati,

Iar Cerul ce-i va accepta

Si-i va putea inregistra,

Intai ii va si judeca

Ca s-au lasat imbroboditi, De: ''Dumnezei'' inchipuiti,

Scorniti de Neamuri ipocrite,

Ce-au vrut ca sa-i transforme-n vite,

De tras la juguri inrobite,

Sau doar la oisti, ce-s aservite

Unor mai vechi Civilizatii,

Ce mai exista in alte spatii!

Nu orice Cer, chiar instelat,

E vrednic de a fi adorat!

Nu orice Cer, chiar insorit,

E vrednic de a fi cinstit!

Ai Zeii tai chiar in Popor,

In oamenii care nu mor.

Ai Zeii tai in Omenire,

In oameni vrednici de cinstire,

Care au urcat chiar si pe cruce,

In vremuri grele, de rascruce,

Cand ticalosii egoisti,

S-au deghizat in altruisti,

Dar n-au schimbat, naravul rau,

De a ravni la dreptul tau,

De-a exista in libertate

Si, mai ales, in demnitate.

De vrei sa-l cauti pe: ''Suprem-Zeu'',

Mai tempereaza-ti propriul: ''eu'',

Si incearca sa-l transformi in: ''noi'',

Ce-i tot un: ''eu'', dar de alt soi,

Si creste-n Lumea nationala,

Care,in Etern, e triumfala!

Lorin Fortuna

(din Antologia poetica: ''Poemul existentei'', Editura ArtPress, Timisoara, 2008).