Sa nu ne uitam EROII ,ei sunt SFINTII  Nostri, datorita carora avem Romania in forma care exista azi .Totii acestia si multii altii vor fii comemoratii in cadrul viitoarei Religii Nationale Romane ,prin care se va transmite toate informatiile existente pe acest blog. Scris de Adrian Iacob (25-oct- 2022).

25 0ctombrie 1944

- La 25 octombrie 1944 – A avut loc la Carei ultima Bătălie pentru recâștigarea teritoriul național pierdut în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940 (Ardealul de Nord). Această zi urma să fie declarată (din 1959) Ziua Armatei Române, reprezentând și victoria României împotriva nazismului. În amintirea acestei lupte, în centrul orașului Carei a fost inaugurat în 1964 „Monumentul ostașului român” realizat de sculptorului Vida Gheza și arhitectul Anton Dâmboianu.

*** Arhivele românești spun că la 25 octombrie 1944 forțele inamice (patru divizii maghiare susținute de beligeranții germani) se pregătiseră din timp, iar terenul plat și descoperit le permitea folosirea armelor automate și aruncătoarelor împotriva românilor iar lupta a început în noaptea zilei de 25 octombrie 1944, militarii români pătrunzând în Carei, dar militarii germani si maghiari i-au angajat în lupte de stradă.

- În schimb, sursele germane si maghiare nu menționează lupta din ziua de 25 octombrie 1944, în schimb mentionează ultimele lupte pe 23-24 octombrie, după care trupele maghiaro-germane, învinse, s-au retras. De aici ar rezulta controversa că, deși eliberarea „ultimei brazde” de pământ românesc din Ardealul de Nord ar fi fost realizată încă din 23-24 octombrie 1944, autoritățile Regatului României ar fi anunțat victoria abia după circa 2 zile pentru ca victoria să coincidă cu ziua Regelui Mihai (25 octombrie). Însă dincolo de această controversă, si sursele germano-maghiare sunt de acord că teritoriul a fost re-câștigat de armata română, doar că afirmă că aceasta s-ar fi întâmplat pe 23-24 octombrie si nu pe 25 octombrie.

*** După ce în urma nopții de 25octombrie s-a anunțat oficial că Armata Română eliminase prezența militară germană si maghiară de pe teritoriul României, la ivirea zorilor, în orașul Carei, casele erau împodobite cu steaguri românești si civilii din oraș spuneau cu bucurie militarilor români: "Bine ați venit, fraților!".

*** Cert este că Armata Română a a avut pierderi mari în luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, în care trupele germane și maghiare au luptat intens (după cum recunosc si istoricii germani si maghiari), deși șansele lor erau relativ reduse, fiindcă marile armate americană și rusă se îndreptau implacabil către Berlinul ce urma previzibil să fie complet ocupat.

*** Cert este și că în toamna 1944 România a contribuit prin sânge și lacrimi la victoria aliaților împotriva hitlerismului, recuperându-și teritoriul pierdut prin Dictatul de la Viena al lui Hitler si Mussolini din 1940.

*** Alte date certe- recunoscute de istoricii din toate țările implicate- la Carei a luptat Armata a 4-a română si Jandarmeria Română, având ca aliați (aleși de Regele Mihai) pe ruși reprezentați de Armata 40 rusă. Împreună, aceste armate au întâlnit opoziția Armatei a 4-a Maghiară susținută si de Germania nazistă. Armata română a fost condusă de generalul Gheorghe Avramescu iar armata maghiară condusă de Jenő Major.

*** • De notat că în perioada in care Ardealul de Nord a fost ocupat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena, armata maghiară (hortystă în perioada 1940 -15 octombrie1944) a comis masacre asupra populației civile românești. În aceste condiții, a fost cu atât mai importantă victoria armatei române pentru a opri aceste masacre, care în toamna 1944 se intensificaseră brusc când armatele germane si maghiară nu au acceptat să cedeze pașnic Ardealul de Nord, in plus au încercat din septembrie 1944 să cucerească întreg Ardealul, atacând și dincolo de frontiera Dictatului de la Viena iar în aceste condiții armata maghiară hortystă a comis și masacre contra civililor români si evrei din Ardeal, cele mai cunoscute masacre fiind: la Moisei (31 civili împușcați) , la Sărmașu (126 de civili uciși), si la Tărian (15 civili morți si alții grav răniți), sau la Prundu Bârgăului (20 civili împușcați).

*** Alt aspect notabil este că Autoritățile române după recâștigarea teritoriului nu au permis răzbunări ale românilor pe localnicii maghiari care contribuiseră la masacre(unii dintre localnicii maghiari indicaseră militarilor maghiari casele românilor ce urmau să fie atacați si uciși, de exemplu in masacrele de la Ip si Treznea) . Chiar în Zona Sărmașu dupa alungarea trupelor maghiare, au fost mai multe încercări din partea românilor si evreilor de a-i trage rapid la răspundere pe concetățenilor maghiari care participaseră la masacrarea românilor si evreilor din zonă; dar toate au fost zadarnicite de autoritățile Române care "tineau cu ungurii" după cum au declarat mulți localnici (cu alte cuvinte, autoritățile române nu au permis nici răzbunări și nici sentințe rapide, alegând să judece la Tribunal pe cei potențial vinovați, si să pacifizeze cele două etnii, lăsând la o parte securea războiului).

• Personal, în încheiere, repet că doar Pacea e sfântă, niciodată nu există vreun război sfânt, ci doar Pace Sfântă. În plus, pacea e si rară. Foarte puține zile de pace au fost pe Pământ. Poate că tocmai asigurarea păcii ar trebui să devină rolul Armatelor pe viitor.

• Nu mai plictisesc pe nimeni azi cu BIBLIOGRAFIA lungă, pentru a putea spune cât mai rapid - LA MULȚI ANI Armatei Române!

- Prof Laurentziu Roșu