COMENTARIU EXISTENTIALIST :

În primul rând sarbatorile ierni, respectiv sarbatoarea, craciunului nu sânt sărbătorile bisericilor și a religiilor, ci fac parte din cele patru sărbători anotemporale dedicate fiecarui anotimp ( cunoscute si azi prin solstitii si echinoctii ) și sânt datate cu mult inaintea colonizarii forțate a Europei cu această religie creștină inrobitoare.

Hristos este unul dintre fii lui TERROS care este conducatorul suprem al planetei (Dumnezeu) și care au trăit ca și oameni pe Satelitul Ancestralia. Familia lui TERROS, împreună cu HRISTOS au fost trimis pe această planetă să o conducă. Deci HRISTOS s- a nascut pe Satelitul Ancestralia în urmă cu aproximativ 50000 de ani. Personajul Iisus Hristos nu există deoarece Iisus a trăit acum 2000 de ani în arealul Palestinei acum 2000 de ani. De fapt VOI prin informațiile false pe care le spuneți scadeti frecvența locului, țării și a acestei Lumi Medii nr 6. Scris de Simion Capras ( 17 -dec -2020).

Moș Crăciun și „Vaccinul infalilibil”

Episcopul Hușilor, PS Ignatie a fost în acest an de criză una dintre vocile cele mai răsunătoare și curajoase ale Bisericii.

„Poate fi răpit Hristos din peștera inimile noastre?”. Acesta este titlul Pastoralei de Crăciun transmisă credincioșilor de către Episcopul Hușilor, PS Ignatie.

Hristos, Dumnezeu și Împăratul lumii, s-a născut smerit într-una dintre peșterile de la marginea Betleemului, folosite de locanici ca iesle pentru vite. „Peștera este simbolul întunericului, al singurătății și al izolării”, spune Ierarhul. El amintește și observația Fericitului Ieronim, că Iisus „Se naște în gunoi (inerent unui staul) ca să-i ridice din gunoi pe cei ce se află în el.”

Și PS Ignatie subliniază:

-Domnul Hristos, prin naşterea Sa pe acest pământ, transformă orice peşteră a întunericului, a singurătăţii sau a gunoiului moral într-o iesle a luminii, a comuniunii şi curăţeniei spirituale. Depinde de noi cât de mult ne dorim ca acest lucru să se întâmple.

Degeaba ne căznim să umplem sărbătoarea Crăciunului cu sarmale, cozonaci, cârnaţi sau brăduţi, dacă Îl ignorăm pe Cel care este inima acestui eveniment: Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat „pentru noi şi a noastră mântuire”.

E nevoie să ne descotorosim de păcat, care, în mod negreşit, face ca peştera inimii şi a sufletului nostru să fie locuită de întuneric, singurătate şi mizerie morală.-

„Suntem contemporani unei crize sanitare, unei pandemii care ne modifică stilul de viaţă sau ne determină să ne adaptăm unor obiceiuri noi de viaţa. Ne este frică că nu ne vom putea bucura din plin de sărbătorile de iarnă. Că sărbătorile nu vor mai avea acelaşi conţinut sau parfum spiritual ca în alţi ani. Că nu vom putea să ne colindăm rudele, prietenii sau că nu vom putea să-i colindăm pe cei singuri, sărmani şi neajutoraţi.

Desigur că toate aceste temeri sunt legitime şi justificate din perspectiva dimensiunii spirituale a omului. Am fi incompleţi dacă ne-am amputa partea spirituală din noi. Fără nevoile spirituale am fi simple vite furajate, cum sugestiv spunea cineva.

Însă pentru mine temerea cea mai mare este ca nu cumva, prin neglijenţa noastră duhovnicească, prin păcatele noastre, să-L alungăm pe Hristos din ieslea inimii noastre.

În zadar colindăm sau ne desfătăm de bucatele pregătite pentru Crăciun sau de atmosfera de bucurie, specifică acestor sărbători, dacă Îl pierdem pe Hristos din peştera sufletului nostru, Care a intrat odată cu primirea Tainei Sfântului Botez şi rămâne viu în noi prin cuminecarea cu Trupul şi Sângele Lui.”